1 septembrie, ?nceputul anului nou bisericesc

?n fiecare an, ?n prima zi a lunii septembrie s?rb?torim ?nceputul Indictionului sau al anului nou bisericesc. Sf?nta Biserica a hot?r?t acest lucru la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325[1], lu?nd ?n considerare aspecte legate de ?nceputul activit??ii publice a M?ntuitorului Iisus Hristos, dar ?i de existen?a unei tradi?ii a indictionului, at?t la p?g?ni (romani), c?t mai ales la poporul evreu, care ?ncepeau la aceea?i data calendaristic?.

Indictionul p?g?n roman a luat fiin?? dup? ce ?mp?ratul Romei Octavianus Augustus a biruit pe conduc?torii Egiptului Antonie ?i Cleoptra, devenind astfel singurul st?p?n peste lumea cunscut? ?n vremurile acelea.

Indictionul roman a fost conceput ca o perioad? distinct? de 15 ani ?pentru adunarea impozitelor din toate p?r?ile imperiului. Ulterior ?Indictionul a fost imp?r?it ?n trei p?r?i a c?te 5 ani, pentru ca d?rile de pe to?i cei 15 ani s? se str?ng? ?n fiecare ?al 5-lea an din aceast? perioad?. Aceast? durat? de 15 ani a Indictionului a fost stabilit? pentru ??rile cele mai ?ndep?rtate, de la marginea imperiului, de la care cu greutate se adunau d?rile ?n to?i anii ?i abia ?n anul al 5-lea se reu?ea aducerea lor la Roma. Pentru aceasta fiecare al 5-lea an din Indiction se numea Lustrum, adic? str?lucit, ?ntruc?t ?n acel an oamenii se veseleau cu lum?n?ri aprinse ?n m?ini, pentru c? impozitele str?nse fuseser? predate Cezarului de bun? voie, ?i nu cu sila.

O alt? motiva?ie a ?ntinderi Indictionului p?g?n pe o perioad? de 15 ani const? ?n faptul c? ?n primii 5 ani se d?deau fier ?i aram? pentru facerea s?biilor, a suli?elor, a coifurilor, a scuturilor, a zalelor ?i a altor arme ost??e?ti. ?n a doua perioad? de 5 ani, se lua argint pentru plata soldei osta?ilor, iar ?n a treia perioad? de 5 ani se aducea la Roma aur spre ?mpodobirea zeilor lor mincino?i. Astfel, ?in?nd rotunjimea Indictionului de 15 ani, ?ncepea iar??i ?nt?iul an, numindu-l pe acela An Nou[2].

La evrei luna septembrie era socotit? ?nceputul anului calendaristic civil, fiind luna ?n care se adunau roadele ?i se aducea mul?umire lui Dumnezeu: ?S? ?ii apoi s?rb?toarea seceri?ului ?i a str?ngerii celor dint?i roade ale tale, pe care le-ai sem?nat ?n ?arina ta, ?i s?rb?toarea str?ngerii roadelor toamna, c?nd aduni de pe c?mp munca ta? (Ie?ire, 23,16), ?n aceast? lun? se aducea ?i jertf? Domnului: ?Spune fiilor lui Israel: ?n luna a ?aptea, ziua ?nt?i a lunii s? v? fie zi de odihn?, s?rb?toarea tr?mbi?elor ?i adunare sf?nt? s? ave?i; nici o munc? s? nu face?i, ci s? aduce?i ardere de tot Domnului? (Leviticul 23, 24-25). ?n cartea Levi?ilor Domnul zice c?tre Moise: ??n ziua a cincisprezecea a lunii a ?aptea, c?nd v? str?nge?i roadele p?m?ntului, s? s?rb?tori?i s?rb?toarea Domnului ?apte zile…? (Leviticul 23, 39).

Pr?zuirea evreilor din luna septembrie avea str?ns? leg?tur? ?i cu o seam? de evenimente care au avut loc ?n istoria m?ntuirii. Potrivit traditiei iudaice, in aceast? zi Dumnezeu a inceput lucrarea de creare a lumii. ?n aceast? lun?, sc?z?nd apele potopului, corabia lui Noe a stat pe Muntele Ararat. ?n aceast? lun?, Sf?ntul prooroc Moise s-a cobor?t a doua oar? din munte, av?ndu-?i fa?a prealuminat? ?i aduc?nd Tablele cele noi, care aveau ?n ele scris? Legea Domnului. ?n aceast? lun? a ?nceput a se zidi cortul Domnului ?n cetele israeli?ilor. ?n aceast? lun? arhiereul cel mare intra singur, o dat? pe an, ?n cortul ce se numea Sf?nta Sfintelor, care era dup? a doua catapeteasm?, ca s? aduc? jertf? s?ngeroas? pentru sine ?i pentru ne?tiin?ele poporului. ?n aceast? lun?, poporul lui Dumnezeu se cur??a de p?catele f?cute ?n anul ?ntreg, smerindu-?i cu post sufletele ?naintea lui Dumnezeu ?i aduc?nd ardere de tot Domnului.

Tot ?n aceast? lun? a fost sfin?it prea minunatul ?i prea sl?vititul templu a Domnului din Ierusalim zidit de Solomon, o prefigurare a Bisericii ?ntemeiate de Hristos, ?i s-a pus ?n ea chivotul Legii. ?n aceast? lun? se adunau toate semin?iile lui Israel ?n Ierusalim la praznic, pentru c? le poruncise Domnul, zic?nd: ?Aceasta este cea mai mare zi de odihn? pentru voi ?i s? smeri?i sufletele voastre prin post? (Leviticul 16, 31).?Din aceast? lun? ?ncepeau a se num?ra anii poruncilor Legii Vechi, care se ?ntindeau p?n? la 50 de ani, precum a poruncit Domnul celor ce intraser? ?n p?m?ntul f?g?duin?ei. Num?r?nd 49 de ani, al 50-lea cu dinadinsul s?-l pr?znuiasc?, nu numai ei singuri ?i robii lor, boii ?i cat?rii lor, ci ?i p?m?ntul pe care locuiau s? fie nearat ?i nesem?nat; nici chiar spicele ce cre?teau pe el s? nu le str?ng?, nici strugurii din vii, nici roadele din gr?dini s? nu se culeag? ?i s? fie l?sate spre hrana oamenilor s?raci, a animalelor ?i a p?s?rilor.

?n cartea Leviticul st? scris: ??n ziua cur??irii s? tr?mbi?ezi cu tr?mbi?a ?n toat? ?ara voastr?. S? sfin?i?i anul al cincizecilea ?i s? se vesteasc? slobozenie pe p?m?ntul vostru pentru to?i locuitorii lui… s? nu sem?na?i, nici s? secera?i ceea ce va cre?te de la sine din p?m?nt… S? nu culege?i cele sfin?ite ale lui Dumnezeu ?i se vor hr?ni s?racii poporului t?u, iar r?m??i?ele le vor m?nca fiarele c?mpului. A?a s? faci ?i cu via ta ?i cu m?slinii t?i? (Levitic 25, 9, 10, 11; Ie?irea 23, 11). ?n al 50-lea an se iertau datoriile datornicilor, se d?dea libertate robilor ?i cu mare grij? se p?zea pe sine tot omul, s? nu m?nie pe Dumnezeu cu vreun p?cat, nici s? m?hneasc? pe aproapele, pentru c? era anul iert?rii ?i al cur??irii de p?cate. Aceast? porunc? a Domnului se ?ntindea p?n? la al 50-lea an, ?i se ?mp?r?ea ?n ?apte ?eptimi de ani, adic? de 7 ori c?te 7 ani, ?i fiecare al 7-lea an se numea ?s?mb?t?? (sabat), adic? odihn?.

A?a a gr?it Domnul, prin Moise, fiilor lui Israel: ??ase ani s? semeni ogorul t?u, ?i ?ase ani s? lucrezi via ta ?i s? aduni roadele lor; iar anul al ?aptelea s? fie an de odihn? a p?m?ntului, ogorul t?u s? nu-l semeni ?i via ta s? n-o tai ?n anul acela. …Iar de ve?i zice: Dar ce s? m?nc?m ?n anul al ?aptelea, c?nd nici nu vom sem?na, nici nu vom aduna roadele noastre? V? voi trimite binecuv?ntarea Mea ?n anul al ?aselea ?i va aduce roadele sale pentru trei ani? (Leviticul 25, 3-4, 20-21). To?i anii ace?tia ?n care Domnul r?nduise odihn? oamenilor ?i p?m?ntului urmau s? ?nceap? din luna septembrie, dup? porunca Domnului: ?S? vesti?i anul odihnei ?n luna a 7-a (adic? ?n luna septembrie), pentru c? aceasta este a 7-a lun? de la martie, care este ?nt?ia lun? de la facerea lumii?.

Luna septembrie are o mare ?nsemn?tate ?i ?n istoria cre?tinismului, pentru c? ?n aceast? lun? ?mp?ratul Constantin cel Mare a luat biruin?? asupra lui Maxen?iu, vr?jma?ul credin?ei cre?tine. Dup? aceast? biruin??, Constantin a ?ng?duit cre?tinilor s?-?i m?rturiseasc? credin?a ?n toat? ?mp?r??ia roman?. Mult? vreme, ?n lumea cre?tin?, anul calendaristic civil ?ncepea odat? cu anul bisericesc, la 1 septembrie. Dar mai pe urm?, ?nceputul anului calendaristic civil s-a mutat la 1 ianuarie. Aceasta s-a f?cut mai ?nt?i ?n Apusul Europei, iar mai pe urm? ?i ?n Rusia, ?n vremea lui Petru cel Mare[3].

Sf?nta Biseric? serbeaz? aceast? zi din dou? motive: ?nt?i pentru c? luna septembrie este socotit? ca ?nceputul anului, aduc?nd cu aceast? ocazie slujbe de mul?umire lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, rug?ndu-se ca ?i Anul Nou s? fie roditor ?i ?mbel?ugat. Cea de-a doua pricin?, ?i cea mai important?, const? ?n faptul c? ?n aceasta zi Biserica marcheaz? ziua ?n care Domnul nostru Iisus Hristos a pus ?nceput propov?duirii Sale. Potrivit Sfintei Evanghelii ?n aceast? zi Domnul a intrat ?n sinagoga din Nazaret, unde, d?ndu-I-se cartea proorocului Isaia, a citit cuvintele prin care proorocul a zugr?vit cu ?apte secole ?nainte momentul ?nceperii lucr?rii Sale publice: ?Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns s? binevestesc s?racilor; M-a trimis s? vindec pe cei zdrobi?i cu inima; s? propov?duiesc celor robi?i dezrobirea ?i celor orbi vederea; s? slobozesc pe cei ap?sa?i. ?i s? vestesc anul pl?cut Domnului. ?i ?nchiz?nd cartea ?i d?nd-o slujitorului, a ?ezut, iar ochii tuturor din sinagog? erau a?inti?i asupra Lui. ?i El a ?nceput a zice c?tre ei: Ast?zi s-a ?mplinit scriptura aceasta ?n urechile voastre? (Luca 4, 18-21). Astfel a ?nceput s? ?nve?e, ar?t?ndu-Se pe Sine c? este adev?ratul Mesia trimis oamenilor de Dumnezeu-Tat?l, spre m?ntuirea ?i ?nnoirea vie?ii, ?mplinindu-se astfel scriptura citit?, ??i to?i ?l ?ncuviin?au ?i se minunau de cuvintele harului care ie?eau din gura Lui?? (Luca, 4, 22).

Dar ?n luna septembrie pe l?ng? ?nceputul propov?duirii lui Hristos mai pr?znuim ?i Na?terea Maicii Domnului, cel dint?i praznic al anului bisericesc, ceea ce, potrivit Sf?ntului Grigorie Palama ?nseamn? c? ?n aceast? lun? au ?nceput tainele m?ntuirii, acesta fiind ?i cel dint?i praznic al ?chem?rii ?i al pl?smuirii din nou? dup? har. Este ziua ?n care au ?nceput s? fie ?nnoite toate ?i s? fie puse ?n locul legilor vremelnice, legile cele neschimb?toare, ?n locul literei, duhul, iar ?n locul umbrelor adev?rul.

Spre deosebire de ?mp?ra?ii romani, care cereau de la supu?ii lor biruri const?nd ?n fier ?i aram?, aur ?i argint, Hristos, ?mp?ratul Slavei, ?n locul tuturor acestora cere de la noi ?mplinirea sfintelor Sale porunci ?i ?mpodobirea sufletului cu virtu?ile, in special cele teologice: credin?a, n?dejdea ?i dragostea. Autorul Proloagelor[4] spune c? Hristos caut? la noi, ?n loc de fier ?i aram?, bun?tatea credin?ei celei ?ntemeiate ?i tari, ?n dreapta cinstire de Dumnezeu. Ca, prin credin?a aceasta, ca printr-o arm? de fier ?i o pav?z? de aram? s? biruim pe cei potrivnici, urm?nd str?mo?ilor no?trii care ?prin credin??, au biruit ?mp?r??ii, au f?cut dreptate, au dob?ndit f?g?duin?ele, au astupat gurile leilor. Au stins puterea focului, au sc?pat de ascu?i?ul sabiei, s-au ?mputernicit, din slabi ce erau s-au f?cut tari ?n r?zboi, au ?ntors taberele vr??ma?ilor pe fug?? (Evrei, 11, 33-34). De asemenea, ?n loc de argint ?i aur, ?mp?ratul nostru Hristos caut? la noi bun?tatea n?dejdii celei ne?ndoite spre Dumnezeu, neb?g?nd seama la toate primejdiile ?i necazurile ce vin de la lume, de la trup ?i de la diavol, care n?v?lesc asupra noastr?. C? ?n?dejdea nu ru?ineaz?? (Romani 5, 5), dimpotriv? n?dejdea r?spl?tirii ?ndeamn? pe osta?i la lupt? ?i la nevoin??, precum zice ?i Sf?ntul Ioan Damaschin: ?Mucenicii T?i, Doamne, cu credin?? ?nt?rindu-se, au stricat tirania vr??ma?ului ?i au dob?ndit cununile?. Iat? de ce ?Cei ce se ?ncred ?n Domnul sunt ca Muntele Sionului; nu se va cl?tina ?n veac cel ce locuie?te ?n Ierusalim? (Ps. 124, 1). ?n sf?r?it, ?n loc de aur, ?mp?ratul nostru Hristos cere de la noi bun?tatea cea scump? a dragostei nef??arnice c?tre Dumnezeu ?i c?tre aproapele. Precum aurul este mai cinstit dec?t argintul, arama ?i fierul, a?a ?i dragostea este mai cinstit? dec?t n?dejdea ?i credin?a, precum st? scris: ??i acum r?m?n acestea trei: credin?a, n?dejdea ?i dragostea? (I Corinteni, 13, 13). C? aur ca acesta caut? de la noi Hristos, ca s?-L iubim nu numai crez?nd cu inima ?i m?rturisind cu gura, ci ?i cu fapta, dragostea ar?t?ndu-o, adic? s? punem tot sufletul ?i s? fim gata de moarte pentru dragostea Lui, precum ne ?nva?? iubitul S?u ucenic, Ioan, zic?nd: ?Fii mei, s? nu iubim cu vorba, numai din gur?, ci cu fapta ?i cu adev?rul? (I Ioan, 3, 18).

A?adar, Biserica dreptm?ritoare pr?znuie?te acest Indiction cre?tin ?n locul celui vechi al p?g?nilor ?i al evreilor, ?ndemn?ndu-ne s? ne dezbr?cm de omul cel vechi al p?catului, ??mbr?c?ndu-ne ?n cel nou ?dup? chipul Celui ce l-a zidit? (Coloseni, 3, 9-10). De aceea se cuvine s? pr?znuim anul nou a?a cum ne sf?tuie?te Apostolul, zic?nd: ??ntru ?nnoirea vie?ii s? umbl?m. S? pr?znuim Indictionul, ?mplinind poruncile Domnului Dumnezeului nostru, din toat? inima, a?a cum Domnul ?nsu?i ne ?ndeamn?, prin gura lui Moise, ?n Cartea Levi?ilor, zic?nd: ?De ve?i umbla dup? legile ?Mele ?i de ve?i p?zi ?i plini poruncile Mele, ?v? voi da ploaie la timp, p?m?ntul ?i pomii ??i va da roadele lor. Voi trimite pace pe p?m?ntul vostru ?i nimeni nu v? va tulbura; ve?i alunga pe vr?jma?ii vo?tri, c?uta-voi ?spre voi ?i v? voi binecuv?nta ?i sufletul meu nu se va sc?rbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru ?i voi poporul Meu? (Levitic, 26, 3-12).

?ntregul an bisericesc este socotit timp m?ntuitor, fapt pentru care mai este numit ?i ?an al m?ntuirii?. El se ?mparte ?n praznice ?mp?r?te?ti, praznice ale Maicii Domnului ?i praznice ale sfin?ilor, iar toate aceste s?rb?tori la un loc ?l definesc. Din aceast? perspectiv?, ?ntreaga noastr? via?? devine un r?stimp al m?ntuirii. Prin praznicele iconomiei dumnezeie?ti tr?im noi ?n?ine evenimentele vie?ii lui Hristos, fapt care determin? ?i umple de culoare ?ntreaga noastr? via??. ?ntruparea lui Hristos se nume?te iconomie dumnezeiasc?, deoarece arat? felul ?n care Dumnezeu a iconomisit m?ntuirea omului. Este vorba, cu alte cuvinte despre istoria sf?nt? a m?ntuirii.

Bserica noastr? ?tr?ie?te? nu numai timpul limitat, ci ?i a?a-numitul ?timp liturgic?, care este mai presus de trecut, prezent ?i viitor, ?i le une?te pe toate ?ntr-un ?ast?zi? ve?nic, ?ntr-un ?prezent? ne?ntrerupt.

De aceea c?nt?m ?Ast?zi,?Hristos ?n Betleem se na?te din Fecioara? sau ?Ast?zi,?St?p?nul se taie ?mprejur ?i Iisus este numit? sau ?Veni?i s?-L vede?i pe Hristos…, pe Care Simeon?ast?zi??n templu ?l tine ?n bra?e? sau ?Ast?zi,?St?p?nul ??i pleac? capul sub m?na ?naintemerg?torului? sau ?Ast?zi,?din morm?nt ca dintr-o c?mar? str?lucind Hristos…? sau ?Ast?zi,?lucruri preasl?vite au v?zut toate neamurile ?n cetatea lui David?, de?i aceste evenimente nu s-au petrecut ast?zi, ci cu dou?zeci de veacuri mai ?nainte.

Afl?ndu-ne ?n acest timp liturgic, c?nt?m nu numai la 21 noiembrie, c?nd pr?znuim Intrarea ?n Biseric? a N?sc?toarei de Dumnezeu, ci cu multe zile mai ?nainte ?i chiar ?n fiecare zi: ?Preacurata Biseric? a M?ntuitorului…?ast?zi?se aduce ?n Casa Domnului…?. Pe acest ?timp liturgic? ?ntemeindu-ne, ?i de acesta fiind insufla?i, c?nt?m ne?ncetat de veacuri ?ntregi: ?Ast?zi?este ?nceputul m?ntuirii noastre ?i ar?tarea tainei celei din veac…?.

Cum ?i c?nd este valabil ?ast?zi?, de vreme ce l-am c?ntat ?i ieri ?i alalt?ieri ?i anul trecut ?i acum doi ani ?i acum zece ani ?i acum o sut? de ani ?i acum o mie de ani? C?nd ?i pentru cine a avut o adev?rat? ?nsemn?tate acest tropar: ?Ast?zi?este ?nceputul m?ntuirii noastre…????ntotdeauna ?i pentru to?i.??Biserica nu este supus? timpului curg?tor, de?i se mi?c? ?n?untrul lui ca ?i ?n?untrul spa?iului material. Fiind pridvor ?i pregustare a ve?niciei, Biserica ?tr?ie?te? un ?timp mai presus de timp?, un ne?ntrerupt ?ast?zi?, un ne?ncetat, statornic ?i nemi?cat ?prezent?.?Biserica, pr?znuind diferite evenimente ale prezen?ei Domnului pe P?m?nt, nu s?v?r?e?te aceasta pentru o simpl? amintire, ?n sensul psihologic al termenului, ci ?tr?ie?te? ?n chip tainic aceste evenimente pr?znuite.??Ieri m-am ?ngropat ?mpreun? cu Tine, Hristoase, ast?zi m-am sculat ?mpreun? cu Tine, ?nviind Tu…?, c?nt? fiecare m?dular al Bisericii, tocmai pentru c? nu numai c? ??i aminte?te ?n mod simplu de aceste evenimente, ci particip? tainic at?t la Patimile, c?t ?i la ?nvierea M?ntuitorului[5].

Biserica, prin calendarul pe care l-a ?ntocmit, vrea s? arate cre?tinilor c? trebuie s? priveasc? vremea vie?ii lor nu prin prisma evenimentelor politice, istorice ?i sociale, ci ?n lumina evenimentelor m?ntuirii, a?a cum sunt ele exprimate, ?n praznicele ?mp?r?te?ti ?i ale Maicii Domnului ?i ?n pr?znuirile sfin?ilor.

Textele sfinte care se citesc la praznice, precum ?i troparele care se c?nt? pun ?n lumin? semnifica?ia fiec?rui praznic, dar mai cu seam? ?ndreapt? g?ndul omului spre rostul existen?ei sale ?i spre dob?ndirea cugetului bisericesc ortodox autentic. Prin urmare, ele c?l?uzesc la ?mbisericirea ?i ?ndumnezeirea omului.

A?adar, anul bisericesc este pentru fiecare credincios un an al m?ntuirii, o nou? oportunitate de a ?mplini poruncile lui Hristos, de a-?i impodobi sufletul cu cele mai alese virtu?i ?i de a participa activ la via?a liturgic? a Bisericii, zidind pe Hristos ?nl?untrul lor prin ?mp?rt??rea cu sfintele, precuratele, cere?tile ?i nemuritoarele ?i de via?? f?c?toarele Taine.

Din p?cate semnifica?ia duhovniceasc? a zilei de 1 septembrie este grav denaturat? chiar de c?tre cei care ar trebui s? fie garan?ii respect?rii ei, Patriarhul Ecumenic ?i ceilal?i Patriarhi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care prin adoptarea ?nc? din anul 1989 a Zilei de Rug?ciune pentru mediu ?i ratificat? de pseudosinodul din Creta, practic au aderat la ideologia new-agist? a ecologiei, ideologie care ?urm?re?te instaurarea la nivel planetar a unui cult p?g?n al P?m?ntului-Mam?. Aceast? s?rb?toare pentru mediul ?nconjur?tor este ?inut? ?mpreun? cu papista?ii, ?ntr-o simbioz? religioas? ?ntre ecumenism ?i ecologie, ambele instrumente ale Noii Ordini Mondiale ?i ale religiei sale, New Age[6].

Dup? anul 2016, aceast? zi de rug?ciune pentru mediu este men?ionat? ?n calendar, la 1 septembrie, ?ntre zilele importante de peste an, de?i pe l?ng? pr?znuirea ?nceputului propov?duirii publice a Domnului, Biserica Ortodox? mai pr?znuie?te ?i pe Sf?ntul Cuvios Dionisie Exigul, din Dobrogea, care a alc?tuit cronologia cre?tin?, num?r?nd pentru ?nt?ia oar? anii ?ncep?nd de la Hristos, precum ?i pe Sf?ntul Cuvios Simeon St?lpnicul, primul mare st?lpnic al cre?tin?t??ii, mare f?c?tor de minuni, mult mai importan?i ?i mai vrednici de cinstit dec?t aceast?? serbare new-agist?.

[1] Sf?ntul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vol. II, Editura Egumeni?a, 2010, p. 306.

[2] https://doxologia.ro/viata-sfant/inceputul-indictionului-adica-anul-nou.

[3] Sf?ntul Nicolae Velimirovici, op.cit. p. 306.

[4] ***Proloagele, vol. I, Editura Bunavestire, Bac?u, 1999, p.38.

[5] Arhimandritul Epifanie Theodoropulos,?Cele dou? extreme: ecumenismul ?i stilismul, Editura Evanghelismos, Bucure?ti, 2006, pp. 180-181.

[6] Mihai-Silviu Chiril?, Promovarea ecumenismului la nivel ortodox de c?tre pseudosinodul din Creta. R?spuns la ?minicatehismul ecumenist? editat de c?tre Patriarhia Rom?n? sub numele Despre Sf?ntul ?i Marele Sinod din Creta. ?ntreb?ri ?i r?spunsuri, Asocia?ia Sfin?ii M?rturisitori din ?nchisori Bucovina, Suceava, 2017, pp.61-62.