Despre noi

Înființarea asociației ”Asociația mărturisitorilor și martirilor ortodocși din Țara Beiușului: popa Flore din Beiuș, popa Mihai din Sânmartin și Găvruța Petru din Pocola” reprezită o formă de cinstire și de recunoștință aduse tuturor vrednicilor înaintași, care în secolul al XVIII-lea au mărturisit și apărat dreapta credință în fața prozelitismului foarte agresiv al papismului care, prin metode total necreștine, încerca convertirea acestora la unirea cu Roma sub denumirea de greco-catolici.

Deși numărul celor care au pătimit pentru Sfânta Ortodoxie în Beiuș și în întreaga Depresiune a Beiușului, cunoscută și sub denumirea de Țara Beiușului, a fost foarte mare, totuși istoria a consemnat câteva date, chiar dacă lacunare, despre popa Flore din Beiuș, popa Mihai din Sânmartin și Găvruța Petru din Pocola, date care fac strictă referire la jertfa lor supremă pentru legea strămoșească.

Astfel, sfârșitul martiric al preoților Flore din Beiuș și Mihai din Sânmartin de Beius sunt consemnate pe una dintre filele unui Euchologhion al mănăstirii din Batăr, descoperit de profesorul Titus L. Roșu: ”Între anii de la Hristos 1744… atunci au pierit robi mulți la Beiuș și lui popa Flore i s-a tăiat capul, iar după trei sapătămâni s-au pristăvit robul lui Dzeu preot Mihai din Sînmartin”1. Martirajul credinciosului Găvruța Petru din Pocola a avut loc în anul 1749 pentru că fusese la Carloviț să ceară sprijin și ocrotire mitropolitului sârb. Ca urmare a acestui act de demnitate și curaj a fost ținut în temniță, în lanțuri, 13 săptămâni, apoi a fost izgonit din sat, murind în urma suferințelor îndurate2 . Această faptă eroică de credință este consemnată pe un monument din marmură albă din fața bisericii ortodoxe din localitate, pe care este inscripționat: ”Găvruța Petru, mucenic al Ortodoxiei”.
Asociația a fost înființată cu scopul de a contribui la mărturisirea, păstrarea și apărarea dreptei credințe în contextul globalizării care, în plan spiritual, se folosește de sincretismul religios, manifestat prin ecumenism, cea mai mare erezie și înșelare din toate timpurile; de a se implica pe tărâm social în ajutorarea bătrânilor, bolnavilor, văduvelor și orfanilor care au ajuns la limita supravețuirii, precum și cultural educativ, pentru a facilita accesul pentru diferite categorii de persoane, în special pentru tineri şi copii la cultură, de a le oferi tinerilor şi copiilor un cadru stimulativ pentru dezvoltatea personală prin participarea la proiecte culturale, șezători, bibliotecă, de a promova şi a iniţia proiecte culturale, de a încuraja activitaţi creative, de a realiza parteneriate cu instituții de învățământ și pentru a contribui la educarea celor care participă la programele dezvoltate de asociație.

Note:

  1. Titus L. Roșu, Însemnări și inscripții bihorene, vol. II, manuscris, biblioteca Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, p. 189, apud Titus L. Roșu, Beiușul, centru politic și de cultură românească, Editura Buna Vestire, Beiuș, 1993, p. 17
  2. Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, EIBMBOR, București, 1992, p. 518