?S?pt?m?na de rug?ciune pentru unitatea cre?tinilor? este ur?ciune ?naintea lui Dumnezeu

De mai mul?i ani de zile a devint deja o tradi?ie ca ?n perioada 18-25 ianuarie s? se s?v?r?easc? ?i ?n Rom?nia a?a-zisa ?S?pt?m?n? de rug?ciune pentru unitatea cre?tinilor?, o ?ntrunire eminamente cu caracter eretic, ecumenist, la care particip? aproape toate cultele religioase din ?ara noastr?, inclusiv Biserica Ortodox? Rom?n?. Pentru un cre?tin cu cuget ortodox acest lucru este inacceptabil deoarece prin aceast tip de manifestare se ?ncalc? Tradi?ia Patristic? a Bisericii, nesocotindu-se dogmele ?i Sfintele Canoanele ?i se batjocore?te dreapta credin??, adic? Ortodoxia.

?nv???tura Sfintelor Canoane

Sfintele Canoane au fost r?nduite ?n Biseric? cu scopul de a ?ndruma corect activitatea administrativ? ?i pastoral-misionar? a acesteia, av?nd un con?inut cu caracter dogmatic, religios-moral, cultic, juridic ?i mixt, fiind confirmate ?i reconfirmate de Sinoadele ecumenice. De aici rezult? ?n mod automat ?i necesitarea respect?rii cu stricte?e a lor sub pedeapsa caterisirii clericilor ?i a afurisirii ?n cazul mirenilor.

De?i sunt numeroase Sfintele Canoane care se refer? la interzicerea rug?ciunii ?n comun ?i a comuniunii cre?tinului ortodox cu ereticii, ?n cele ce urmeaz? vom enumera doar trei dintre acestea, care sunt ?i cele mai importante ?i mai cunoscute ?n mediul teologic ?i bisericesc:

Canonul 45 Apostolic: ?Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dac? numai s-a rugat ?mpreun? cu ereticii s? se afuriseasc?; iar dac? le-a permis acestora s? s?v?r?easc? ceva ca clerici (s? s?v?r?easc? cele sfinte), s? se cateriseasc??.

Profesorul sibian Ioan N. Floca arat? c?, ?ntruc?t ereticii sunt afurisi?i, adic? excomunica?i din Biseric?, se interzice membrilor Bisericii s? se roage cu ace?tia, ?i este de-a dreptul o infrac?iune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte cu clericii eretici, ?nveder?nd faptul c? aceasta este un act de tr?dare a Bisericii ?i trebuie sanc?ionat ca atare[1].

Canonul 46 Apostolic: ?Poruncim s? se cateriseasc? episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. C?ci ce fel de ?mp?rt??ire (?n?elegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul??.

?n partea a doua a comentariului la acest canon, canonistul arhid. Ioan N. Floca arat? cum c? ereticii au pierdut succesiunea apostolic?, deci ?i continuitatea preo?iei, tainele lor nu sunt valide, ei ?n?i?i nemaif?c?nd parte din Biseric?, iar clerul care le va socoti totu?i valide, este supus caterisirii[2].

Canonul 64 Apostolic: ?Dac? vreun cleric sau laic ar intra ?n sinagog? (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, s? se cateriseasc? ?i s? se ?i afuriseasc??.

Canonistul arhid. Ioan N. Floca, t?lcuind acest canon, explic? mai ?nt?i c? anumite rela?ii ale cre?tinilor cu ereticii ?i necre?tinii nu puteau fi evitate ?i, ca atare, nefiind interzise, desigur, fiind vorba de rala?iile sociale. ?n privin?a rela?iilor cu caracter religios, care ar fi de natur? sa-i aduc? ?n situa?ia de a se ruga ?mpreun? cu ace?tia nu puteau fi ?ng?duite, pentru c? ar fi ?nsemnat o recunoa?tere implicit? a credin?ei lor, fapt care este contrar pozi?iei principale pe care s-a situat Biserica fa?? de eretici ?i necre?tini.

Doar Biserica este singura depozitar? a adev?rului m?ntuitor revelat, ?i ea singur?, prin mijloacele harului sfin?itor, poate asigura m?ntuirea credincio?ilor. Recunoa?terea valorii soteriologice a practicilor religioase ale altor religii ?i ale ereticilor, ?nseamn? implicit recunoa?terea netemeiniciei pozi?iei pe care s-a situat Biserica fa?? de necre?tini ?i eretici. Pentru aceste motive, oric?rui cleric ?i este interzis, sub pedeapsa caterisirii ?i afurisirii, s? se roage cu ereticii ?i necre?tinii, fie ?n loca?urile de cult ale acelora, fie ?n afar?. Acela?i lucru este interzis ?i laicilor, sub pedeapsa afurisirii[3].

Ce ?nseamn? afurisire sau excomunicare, ne explic? acela?i canonist arhid. Ioan N. Floca ?n cazul Canonului 10 Apostolic, care os?nde?te comuniunea cu cei afurisi?i:??Dac? cineva s-ar ruga, chiar ?i ?n cas? ?mpreun? cu cel afurisit (scos din comuniune), acela s? se afuriseasc??.

Prin afurisire sau excomunicare, orice cre?tin era pus ?n afara Bisericii. Celui pedepsit cu excomunicarea nu-i era permis sub nicio form? s? p?streze leg?turi cu membrii Bisericii ?i nici acestora nu le era ?ng?duit s? r?m?n? ?n contact cu el. Opreli?tea mergea at?t de departe ?nc?t membrilor Bisericii nu li se ?ng?duia nici m?car s? se roage ?mpreun? cu cel excomunicat, pentru c? orice tratare cu indulgen?? a celui pedepsit de Biseric?, ?nsemna desconsiderarea pedepsei aplicate de Biseric?. Prin izolarea impus? astfel celui afurisit se ?n?elege c? respectivul trebuia s? mediteze asupra p?catului s?v?r?it ?i s? se poc?iasc?, pentru a se face vrednic de a fi primit ?n Biseric?, prin aceasta urm?rindu-se nu moartea p?c?tosului, ci reabilitarea lui[4]. Foto: Eparhia Greco-Catolic? Cluj-Gherla 2022

Analiz?nd cine sunt cei cu care clerul ?i credincio?ii ortodoc?i intr? ?n comuniune de rug?ciune la ceste ?ntruniri, papista?i, protestan?i ?i uneori chiar ?i neoprotestan?i, constat?m c? at?t ace?tia c?t ?i ?nv???turile lor au fost condamnate de-a lungul veacurilor de Sinoadele Ecumenice III, IV ?i VII, de Sinodul I-II Constantinopol al Sf?ntului Fotie cel Mare din anul 867,?sinoadele palamite din 1347 ?i 1351, precum ?i de o seam? de Sfin?i ai Bisericii. Nesocotind aceast? realitate canonic?, participan?ii ortodoc?i la aceste ?ntruniri, cler ?i credincio?i, batjocoresc hot?r?rile Sinoadelor ecumenice, descosider?du-le, l?s?nd impresia c? sunt perimate ?i c? nu mai sunt de actualitate, ?i prin urmare pot fi ?nc?lcate.

Pe de alt? parte, prin astfel de ac?iuni se creaz? o grav? confuzie ?n mintea cre?tinilor ortodoc?i, l?s?nd impresia c? to?i suntem la fel, cu mici deferen?e nesemnificative, care pot fi ignorate de dragul unit??ii ?i a iubirii gre?it ?n?elese, ba chiar c? ne ?nchin?m ?cu to?ii la acela?i Dumnezeu.

De asemenea, din canoanele care interzic comuniunea cu ereticii se desprinde ideea c? Sfin?ii p?rin?i au interzis comuniunea cu ereticii pentru a da greutate hot?r?rilor Sfintelor Sinoade Ecumenice ?i pentru a nu permite nim?nui s? ignore aceste hot?r?ri ?n ceea ce prive?te t?ierea din trupul Bisericii a ereticilor respectivi. Atunci c?nd un episcop sau preot ignor? faptul c? ereticii au fost condamna?i ?i continu? s? se roage cu ace?tia ca ?i cum aceia ar face parte pe mai departe din Biseric?, prin aceasta se batjocore?te ?n primul r?nd actul de justi?ie bisericeasc? de condamnare a acelor eretici, ?i ?n subsidiar considera c? acea credin?? a lor este acceptabil? ?i se poate mula pe necesit??ile teologice ale Bisericii Ortodoxe. Acest lucru este extrem de important deoarece ?n decursul luptei noastre ?mpotriva ecumenismului s-a desprins ideea c? nu este necesar? neap?rat condamnarea unui eretic ?i scoaterea lui ?n afara Bisericii pentru ca el s? fie considerat eretic, ?i s-a creat o ?ntreag? disput? care a produs c?derea ?n afirma?ii gre?ite a unora care consider? c? episcopii ?i preo?ii care propov?duiesc erezia ?n aceast? stare sau stadiu al propov?duirii ereziei trebuie trata?i ca ?i c?nd ar fi deja eretici condamna?i, ?i c? Sfintele lor Taine ?i Harul ?n bisericile ?n care slujesc ace?tia nu mai exist?, ceea ce este profund gre?it deoarece cele trei canoane analizate: 45, 46 Apostolic ?i 64 Apostolic, ne arat? exact c?t de important este actul de justi?ie bisericeasc? a caterisirii ereticilor, ?i c? ?n coroborare cu Canonul 4 III Ecumenic, abia dup? caterisire un eretic care ?i-a ?nceput activitatea eretic? ?n interiorul Bisericii ?i a fost excomunicat din Biseric? trebuie ocolit obligatoriu deoarece Biserica s-a pronun?at ca fiind eretic, ?i abia dup? pronun?area Sinodului de c?tre episcopii Bisericii, acela este ?n afara trupului Bisericii ?i este nefrecventabil.

Dac? p?n? la judecata sinodal? preotul are dreptul ?i datoria moral? prin canonul 15 I-II, 31 Apostolic ?i 3 III Ecumenic, dar nu ?i obliga?ia juridic? de a se deta?a de g?ndirea eretic? a episcopului s?u, put?nd opta ?i pentru situa?ia de a nu ?ntrerupe pomenirea din cauza ne?n?elegerii situa?iei, din fric?, din la?itate chiar sau a altor sl?biciuni omene?ti, f?r? a c?dea sub vreo judecat? bisericeasc?, cu condi?ia s?-?i p?streze cugetul ortodox ?i s? nu adere la erezie sub nicio form?, ?ns?, dup? pronun?area judec??ii Bisericii la nivel sinodal asupra unui episcop sau preot eretic ?i scoaterea sa ?n afara Bisericii ca urmare a refuzului constant de a se poc?i ?i de a renun?a la ?nv???turile eretice ?i faptul c? se ajunge la t?ierea lui din trupul eclesial este dovada c?derii lui totale din starea de har. Este dovada statornicirii voin?ei sale ?n r?u, asem?n?toare cu cea a demonilor.

Acesta este rolul ?i importan?a actului de caterisire a ereticilor de c?tre Biseric? ?i aceasta transpare? din aceste Canoane. ?n primul ?i ?n primul r?nd aceste canoane sunt o piatr? de temelie a manierei ?n care trebuie s? ne comport?m cu ereticii necondamna?i ?nc?, precum ?i fa?? de ereticii condamna?i de c?tre Biseric?. Dac? pe cei necondamna?i ?nc? nu putem s?-i consider?m ca fiind lipsi?i de Har ?i de Sfintele Taine, pentru c? ?nc? sunt ?n Biseric?, av?nd posibilitatea s? se poc?iasc?, s? renun?e la erezia lor, pe cei condamna?i ?i caterisi?i ?i exclu?i din Biseric? trebuie s?-i consider?m ca lipsi?i de Taine pentru c? altminteri batjocorim dreptul Bisericii de a se ap?ra prin aceast? justi?ie bisericeasc?.

R?st?lm?cirea Sfintei Scripturi

Participan?ii ?i sus?in?torii unor astfel de manifest?ri ??i argumenteaz? demersul lor pe un text din Evanghelia de la Ioan, ?n care, chipurile, M?ntuitorul Hristos ar cere de la Tat?l ca s? fie ?mpreun? ?n unitate cei drept credincio?i cu cei r?u credincio?i: ?Ca to?i s? fie una, dup? cum Tu, P?rinte, ?ntru Mine ?i Eu ?ntru Tine, a?a ?i ace?tia ?n Noi s? fie una, ca lumea s? cread? c? Tu M-ai trimis?[5], pe care ?ns? ?l r?st?lm?cesc ?ntr-un mod grotesc, asemeni sectarilor neoprotesta?i.

Marii Sfin?i ai Bisericii care au t?lcuit Sf?nta Scriptur? nu au dat un astfel de ?n?eles cuvintelor Domnului din Gr?dina Ghe?imani, de?i existau ?i pe vremea lor eretici, dar ei nu se rugau cu ace?tia, ci ?i chemau la poc?in?? ?i ?i anatematizau c?nd refuzau ?ndreptarea.

Sf?ntul Chiril al Alexandriei consider? c? adev?rata ?unitate a cre?tinilor cu Dumnezeu ?i ?ntreolalt? se poate realiza doar prin ?mp?rt??irea cu trupul euharistic al Domnului: ?Iar ca s? ne adun?m ?i noi ?mpreun? ?i s? fim cuprin?i ?n unitatea cu Dumnezeu ?i ?ntre noi, de?i, prin deosebirea proprie fiec?ruia, avem o identitate proprie a sufletului ?i a trupului, Unul-N?scut, prin ?n?elepciunea Sa ?i sfatul Tat?lui, a g?sit o cale prin care s? se descopere. C?ci, binecuv?nt?nd ?ntr-un unic trup, adic? al S?u, pe cei ce cred ?n El, prin ?mp?rt??irea tainic? ?i face co-trupe?ti cu Sine ?i ?ntre ei?[6].

Sf?ntul Ioan Gur? de Aur subliniaz? c? ?n unitate r?m?n cei care au crezut ?n Dumnezeu prin predica Apostolilor, ?chiar dac? unii s-au rupt de ei? din cauza ?u?ur?t??ii?. Aceasta ?nsemneaz? limpede c? cei ce au p?r?sit Adev?rul de credin?? nu mai sunt ?n unitate cu Dumnezeu ?i nici cu cei care au r?mas fideli acestui Adev?r. Ace?tia fiind ereticii din toate timpurile: ??i ce ?nseamn? ??n Noi?? ??n credin?a ?n Noi??. Fiindc? nimic nu-i sminte?te pe to?i a?a de mult precum dezbinarea, acest lucru ?i preg?te?te, anume s? fie una. ?Dar ce? A reu?it aceasta??, zice. A reu?it chiar foarte mult. C?ci to?i care au crezut prin apostoli una sunt, chiar dac? unii s-au rupt de ei. De bun? seam?, nici acest lucru nu I-a fost necunoscut Lui, ci ?i pe acesta l-a prevestit ?i a ar?tat c? se datoreaz? u?ur?t??ii oamenilor?[7].

Sf?ntul Teofilact al Bulgariei urmeaz? liniei teologice a Sf?ntului Ioan Gur? de Aur, accentu?nd necesitatea unit??ii ?n credin??, c?ci unii se vor dezbina ?i, prin urmare vor pierde aceast? unitate: ??Ca to?i s? fie una?, adic? pace ?i unire s? aib?, ?i ??ntru Noi?, adic? ?ntru credin?a cea ?ntru Noi, nedesp?r?irea [unitatea] s? p?zeasc?. C?ci nimic nu-i sminte?te a?a pe ucenici, precum desp?r?irea ?i neunirea dasc?lilor. C?ci, cum vor crede vreunii celor ce nu cuget? una?. Pentru aceasta zice: ?Ca ?i ace?tia una s? fie? ?ntru credin?a cea ??ntru Noi, precum Tu, P?rinte, ?ntru Mine, ?i Eu ?ntru Tine??[8].

Avertiz?rile Sfin?ilor P?rin?ii

Sfin?ii P?rin?i au avertizat c? vor veni vremuri ?n care ereticii vor pune m?na pe bisericile ortodoxe ?i vor s?v?r?i ?n ele lucr?rile lor necurate ?i ?n?el?toare.

O asfel de relatare g?sim ?n ?Via?a Cuviosului P?rintelui nostru Antonie? scris? de ucenicul acestuia, Sf?ntul Atanasie cel Mare. Sf?ntul Antonie a avut urm?toarea vedenie, pe care cu mult? ?ntristare ?i durere sufleteasc? a relatat-o apropia?ilor s?i. ?Odat?, ?ez?nd ?i lucr?nd, fu r?pit ?ntr-o vedenie (?ntr-un extaz), ?i gemea cufundat ?n ea. Apoi dup? vreun ceas s-a ?ntors la cei de fa?? gem?nd ?i tremur?nd.? ?i ?ndoindu-?i genunchii s-a rugat mult timp a?a. ?i ridic?ndu-se b?tr?nul pl?ngea. Cei ce se aflau cu el, cuprin?i ?i ei de cutremur ?i tem?ndu-se foarte, cereau s? afle de la el ce se petrecuse. ?i au st?ruit mult p?n? ce, silit de ei, le spuse continu?nd s? geam?: ?O, fiilor, ar fi fost mai bine s? mor dec?t s? se ?nt?mple cele din vedenie?. Iar aceia rug?ndu-l iar??i, zicea l?crim?nd: ?Mare urgie se va abate peste Biseric?. Se va preda unor oameni asemenea animalelor necuv?nt?toare. C?ci am v?zut masa Domnului ?nconjurat? de jur-?mprejur de cat?ri care loveau cele din?untru cu copitele ?n a?a fel, c? p?reau ni?te animale care s?reau ?n neor?nduial?. A?i auzit cum gemeam. C?ci auzeam un glas care zicea: Altarul Meu se va ?ntina?. Acestea le-a v?zut b?tr?nul. ?i dup? doi ani s-a ?nt?mplat n?vala de acum a arienilor ?i r?pirea bisericilor, c?nd vasele sfinte, r?pite cu sila, au fost date p?g?nilor s? le foloseasc?. C?ci au silit ?i pe p?g?nii din atelierele lor s? se adune cu ei la liturghie. ?i fiind aceea de fa??, au f?cut pe mas? ce au voit. Atunci noi to?i am cunoscut c? loviturile cat?rilor prevesteau prin Antonie cele pe care le fac arienii ca ni?te animale[9]. Dup? ce a avut aceast? vedenie, b?tr?nul i-a rugat pe cei ?mpreun? cu el, zic?nd: ?Nu v? pierde?i curajul, fiilor! C?ci precum s-a m?niat Domnul, a?a va ?i vindeca. ?i Biserica va primi iar??i cur?nd podoaba ei ?i va lumina ca de obicei. ?i ve?i vedea pe cei alunga?i adu?i iar??i la locurile lor ?i necredin?a retr?g?ndu-se ?n vizuinile ei, iar dreapta credin?? propov?duindu-se cu curaj ?i cu toat? libertatea pretutindeni. Numai s? nu v? ?nnebuni?i cu arienii. C?ci aceasta nu este ?nv???tura apostolilor, ci a demonilor ?i a tat?lui lor, diavolul. ?i e mai degrab? neroditoare ?i nera?ional? ?i rodul unei cuget?ri str?mbe, cum nera?ionali sunt cat?rii??[10].

Sf?ntul Ioan Gur? de Aur explic? faptul c? Dumnezeu ?ng?duie prigonirea adev?ratei credin?e de c?tre erezii tocmai pentru a se ar?ta sl?biciunea ereziilor, precum ?i faptul c? de?i credin?a adev?rat? este prigonit?, aceasta spore?te ?i se ?nt?re?te. ?Adesea, Dumnezeu ?ng?duie s? fie prigonit? adev?rata credin??, pe c?nd ereziile, ?n?el?ciunile ?i idolatria s? aib? parte de lini?te. Din ce motiv? Ca s? vezi sl?biciunea ereziilor, care cu toate c? sunt l?sate libere, mai devreme sau mai t?rziu dispar, iar pe de alt? parte, s? se v?deasc? faptul c?, de?i prigonit?, credin?a adev?rat? spore?te ?i se ?nt?re?te?[11].

?n vremurile de azi rug?ciunea comun? a ortodoc?ilor cu ereticii este girat? chiar de c?tre patriarhi, mitropoli?i sau episcopi, ca o dovad? clar? a implic?rii acestora ?n mi?carea paneretic? a ecumenismului.

Printre proorociile Cuviosului Serafim de Sarov s-a p?strat o prezicere t?inuit? p?n? acum (ca s? nu fie ispit?) despre c?derea cinului arhieresc, despre s?r?cirea r?vnei lui pentru slava lui Dumnezeu[12].

De vreme ce c?derea ierarhiei de la ?ndatorirea de a ap?ra ?i m?rturisi drepta credin?? a fost prorocit?, ar putea p?rea c? arhiereii ?i preo?ii ecumeni?ti nu au avut alt? alternativ? dec?t aceea de a ?nainta pe drumul acesta al pierz?rii. Pentru a demonstra c? nu este a?a vom face o analogie cu c?derea dinte Apostoli a lui Iuda, fiul pierz?rii, despre care Sf?ntul Chiril al Alexandriei scrie c? a fost dus la pieire ?de voia sa, mai bine zis de tic?lo?ia ?i lipsa lui de credin??…Netrebnicul e os?ndit din pricina voii sale, ?i nu dintr-o necesitate impus? de cineva…Nu fiindc? a spus Scriptura s-a pierdut v?nz?torul ?i a recurs la o astfel de r?utate, ?nc?t s? pun? mai presus pu?inii argin?i dec?t cinstitul S?nge al lui Hristos, ci, deoarece, avea s? se piard? singur, v?nz?nd din perversitatea lui pe Domnul, a vorbit despre aceasta mai ?nainte Scriptura, care nu putea min?i[13], deoarece este Cuv?ntul lui Dumnezeu, Care toate le ?tie ?i poart? ?n cugetarea Sa modul ?i via?a fiec?ruia ?i purtarea de la ?nceput p?n? la sf?r?it.?[14]. Dumnezeu, prin pre?tiin??, a prev?zut c?derea lui Iuda, dar nu l-a silit s? fac? cele prev?zute de El, ci i-a l?sat dreptul de a-?i folosi libertatea a?a cum voie?te. ?Deci, pre?tiind toate ??i privind la cele viitoare ca ?i cum ar fi prezente, pe l?ng? toate celelalte pe care le-a spus despre Hristos, cuv?ntul Dumnezeiesc a prevestit de mai ?nainte ?i c? se va pierde cel pus ?ntre ucenici. ?n orice caz, pre?tiin?a nu a fost o voin?? ?i o porunc? a lui Dumnezeu; nici prezicerea n-a avut ?n ea necesitatea lucr?rii r?ului, care fusese prev?zut?, ?i a uneltirii ?mpotriva M?ntuitorului, ci a fost mai degrab? un ?ndemn de ab?inere de la ea. Pentru cel ce ?tia, dac? voia, era mai degrab? un ?ndemn de ab?inere de la ea?[15].

?n aceea?i situa?ie se afl? ?i ierarhii no?tri care, dac? ar voi nu ar binecuv?nta ?i nici nu ar participa la rug?ciuni ?n comun cu ereticii, precum ?i la nici un fel de manifestare ecumenist?, ?n afar? de dialogurile teologice ?n cadrul c?rora s? prezinte Tradi?ia Bisericii exprimat? de ?nv???turile Sfin?ilor P?rin?i.

Ortodoc?ii nu se pot uni cu ereticii

Potrivit ?nv???turii Sfin?ilor P?rin?i, Ortodoxia este terapie de vindecare a min?ii omului pe care a ?ntunecat-o p?catul. Aceast? vindecare se realizeaz? prin cur??ire (desp?timire sau purificarea de patimi), luminare ?i ?ndumnezeire prin lucrarea Harului Duhului Sf?nt. Tocmai de aceea Sf?nta Biseric? afirm? ?n rug?ciunile ei c? Hristos este ?doctorul sufletelor ?i al trupurilor noastre?. A?adar, ?Ortodoxia este o disciplin? terapeutic? care vindec? personalitatea uman??[16].

Dumnezeu este iubire, ?i vrea sa-i m?ntuiasc?, s?-i vindece pe to?i, dar nu poate pentru c? nu to?i vor s? fie vindeca?i. Astfel Dumnezeu nu abuzeaz? de voin?a ?i libertatea omului, vindec?ndu-i ?n final doar pe aceea care vor s? se vindece ?i ?i cer vindecarea. A?a cum nimeni nu merge la doctor s? se trateze cu for?a atunci c?nd sufer? de vreo boal? trupeasc?, tot astfel ?trebuie ca fiecare, singur, f?r? nicio constr?ngere, f?r? presiuni, ?n mod liber, s? vin? la Biseric?, la oamenii cuveni?i, care au luminare ?i experien?? ?i de?in metoda terapeutic? a Tradi?iei ortodoxe, ?i s? fac? ascultare fa?? de ace?tia, ca s? ??i g?seasc? vindecarea?[17].

P?rin?ii Bisericii accentueaz? faptul c? nimeni nu poate ajunge la cur??ire ?i luminare ?n afara dogmelor cre?tine statornicite de Sinoadele ecumenice. F?r? con?tiin?? dogmatic? dreapt? ?i f?r? f?ptuire ortodox?, f?r? o via?? liturgic? ortodox?, nimeni nu ajunge la cur??ire ?i la luminare. Dogmele ?i via?a liturgic? nu sunt mijloacele prin care se poate ajunge la cur??ire ?i luminare, ?sunt condi?iile obligatorii, temeiurile necesare care conduc la cur??ire ?i luminare?[18].

Se poate constata acum cu mult? u?urin?? c? exist? o mare diferen?? sau deosebire ?ntre Ortodoxie ?i erezii. Aceasta const? ?n faptul c? ereziile nu se ocup? de vindecarea min?ii omului pentru c? nu ?ndeplinesc condi?iile care s?-i califice pentru aceast? lucrare, Harul lui Dumnezeu nu este lucr?tor acolo unde nu exist? o con?tiin?? dogmatic? dreapt?. ?n schimb, ?n Ortodoxie este vindecat? mintea omului, este vindecat? personalitatea uman?, dovad? fiind sfin?ii.

?Socotesc c? putem ?n?elege diferen?a esen?ial? dac? vom lua ca exemplu ?tiin?a medicinei. ?i avem pe medici care apar?in Colegiului Medical. Dac? un doctor nu este membru al Colegiului Medical, nu poate practica meseria de medic. Pentru ca cineva s? fie medic ?n mod legal, trebuie nu doar s? fie absolvent al unei facult??i de medicin? recunoscute, ci ?i membru al Colegiului Medical. Acelea?i lucruri sunt valabile ?i pentru avoca?i. ?n aceste ?tiin?e exist? o testare continu?: pentru c? dac? cineva se va abate de la exercitarea corect? a meseriei sale, atunci va fi condamnat de organul abilitat al Colegiului de profesie de care apar?ine ?i este exclus din Corpul de profesie.

La fel se ?nt?mpl? ?i ?n Biseric?. Procesul corespunz?tor din Corpul Bisericii, adic? excluderea sau ?ndep?rtarea unui membru al s?u se nume?te excomunicare. Ereticii sunt excomunica?i de c?tre Biseric?. A?a cum ?n spa?iul medical nu este posibil s? i se permit? unui escroc (unui pseudo-doctor) s? vindece, la fel ?i ?n Biseric? nu este posibil s? i se permit? unui eretic s? vindece sufletele oamenilor. Pentru c?, fiind eretic, nu ?tie, nu poate s? vindece.

Astfel c?, a?a cum nu este posibil s? se realizeze vreodat? unirea dintre un oarecare Colegiu al medicilor ?arlatani cu Colegiul Medicilor, a?a nu este posibil? realizarea unirii dintre ortodoc?i ?i eretici. Un doctor adev?rat nu este cel care pur ?i simplu cite?te multe c?r?i medicale, ci acela care, pe de o parte, a absolvit o facultate de medicin? a unei Universit??i ?i totodat? este ucenic pentru un interval de timp ?ndelungat al unui profesor experimentat care s-a ar?tat capabil s?-i vindece pe cei bolnavi?[19].

Tocmai din aceste motive nu exist? nici un fel de compatibilitate ?ntre Ortodoxie ?i erezii, ?i prin urmare cre?tinii ortodoc?ii nu se pot unii niciodat? cu ereticii at?ta vreme c?t ace?tia din urm? nu se poc?iesc cu adev?rat ?i nu accept? adev?rul de credin?? ortodox.

Prin purtarea de grij? a lui Dumnezeu se ?nt?mpl? c? mul?i dintre cei care au tr?it ?n ?ntuneric, dar care au con?tientizat lucrul acesta ?i au c?utat cu st?ruin?? Adev?rul, s-au convertit la Ortodoxie, fiind catehiza?i, boteza?i, mirui?i ?i ?mp?rt??i?i cu Trupul ?i S?ngele lui Hristos.

Un astfel de exemplu gr?itor este cel al Schiarhimandritului Ioachim Parr, care a venit la dreapta credin?? de la erezia papismului ?i care, dup? ani de tr?ire autentic? a vie?ii cre?tine ortodoxe, d? m?rturie despre unica ?i adev?rata credin?? m?ntuitoare, Ortodoxia accentu?nd c? aceasta este singura cale adev?rat?, plin?tatea adev?rului ?i ?ns??i via?a. Tocmai din aceste considerente, acest Adev?r revelat ar trebui s?-l facem cunoscut ?i celorlal?i, valoriz?nd prin aceasta misionarismul Bisericii Ortodoxe, precum ?i ?aten?ionarea c? cei care abdic? de la aceast? misiune vor fi pedepsi?i de Hristos, Care a poruncit ca adev?rul evanghelic s? fie propov?duit la toat? f?ptura: ?Ortodoxia nu este religie. Nu este deloc religie. Ea include o mul?ime de structuri care la exterior se aseam?n? cu religia, a?a cum o vede pe aceasta lumea. Dar defini?ia pe care ne-o d? societatea se deosebe?te ?n mod radical de felul ?n care ne definim noi ?n?ine. Ortodoxia este singura cale adev?rat?. Ea este via?a ?ns??i. Este plin?tatea adev?rului. Dac? Ortodoxia este singura cale adev?rat? (?i chiar a?a este), dac? este plin?tatea adev?rului (?i chiar a?a este) ?i via?a, nimic altceva nu ne mai trebuie?te…

A fi ortodox ?nseamn? a m?rturisi ?n fa?a tuturor Adev?rul, a-i conduce pe to?i spre el. Iar dac? nu o facem, suntem ni?te ho?i care fur? ceea ce nu le apar?ine. Adev?rul i-a fost d?ruit omenirii ?ntregi ?i nu avem dreptul s? spunem c? este doar al nostru. Este al nostru dac? tr?im ?n comuniune cu Dumnezeu. Iar El a spus: [..] merg?nd ?nv??a?i toate neamurile, botez?ndu-le ?n numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sf?ntului Duh[20]. A?a trebuie, dar noi nu o facem.

C?t de greu va fi ?n ziua ?nfrico??toarei Judec??i! Ce-I vom r?spunde lui Hristos? El va spune: ?V-am dat totul. V-am ar?tat calea. V-am dat via?a ?i plin?tatea Adev?rului. Voi ?ns? a?i irosit totul, a?i folosit totul ?n scopuri personale, ?n loc s? le da?i ?i celorlal?i. Duce?i-v? de la Mine! Nu v? cunosc!?

Dac? spunem ?Doamne, Doamne!?, ?nc? nu ?nseamn? c? am dob?ndit ?mp?r??ia lui Dumnezeu[21]. Ea le apar?ine celor care ?mplinesc poruncile Lui. A?a c? suntem ?n mare pericol?[22].

Concluzii

Participarea ierarhilor, preo?ilor ?i credincio?ilor ortodoc?i la a?a-zisa ?S?pt?m?n? de rug?ciune pentru unitatea cre?tinilor? se face prin ?nc?lcarea legilor biserice?ti, iar acest fapt atrage dup? sine batjocorirea lui Dumnezeu, a dreptei credin?e, precum ?i o v?t?mare sufleteasc? a participan?ilor cu consecin?e dezastruoase pentru sufletele lor, din care pricini ar trebui s? ?nceteze imediat.

De?i Sfin?ii P?rin?i au avertizat c? ierarhia bisericeasc? va face compromisuri ?n materie de credin??, actualii ierarhi ar putea ?mpedica acest lucru prin folosirea cu discern?m?nt a liberului arbitru, canaliz?ndu-?i toat? energia pentru a m?rturisi dreapta credin?? ?i a o ap?ra ?n fa?a atacurilor ereticilor, cu care nicidecum nu ar trebui s? se roage ?mpreun?, ci, asemeni Sfin?ilor Apostoli, s? fac? misiune printre ei ?i s?-i converteasc? la Ortodoxie.

Ortodoxia, prin slujitorii ei sacramentali vindec? sufletul omului din boala p?catului, pe c?nd eretici sunt fal?i medici, impostori, care nu pot ajuta cu nimic la salvarea vreunui suflet deoarece le lipse?te Harul Duhului Sf?nt, Care este prezent doar acolo unde ?nv???tura de credin?? este dreapt? ?i unde exist? preo?ie sacramental? valid? sau lucr?toare, adic? succesiune apostolic?.

[1] Arhidiacon prof. dr. Ioan N. Floca,?Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note ?i comentarii, Sibiu, 1992, pp. 32-33.

[2] Idem, p.33.

[3] Idem, p. 40.

[4] Idem, p.10.

[5] Ioan 17, 21.

[6] Sf?ntul Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea a patra, Comentariu la Evanghelia Sf?ntului Ioan, traducere, introducere ?i note de preotul profesor Dumitru St?niloae, ??n col. P?rin?i ?i Scriitori Biserice?ti, Vol. 41, Editura IBMBOR, Bucure?ti, 2000, p. 1059.

[7] Sf?ntul Ioan Gur? de Aur, Omilii la Evanghelia dup? Ioan, ?n col. P?rin?i ?i Scriitori Biserice?ti, Serie nou?, Vol. II, Editura Basilica, Bucure?ti, 2019, p.378.

[8] Sf?ntul Teofilact Arhiepiscopul ?Bulgariei, T?lcuirea Sfintei Evanghelii de la Ioan, ?n col. T?lcuiri la Sf?nta Scriptur?, Vol. IV,? Editura Sofia, Bucure?ti, p. 404.

[9] P?rintele Dumitru St?niloae precizeaz? ?n nota 62 urm?toarele: ?Se ?tie c? aceasta s-a ?nt?mplat dup? moartea Sf?ntului Antonie, c?nd a scris Sf?ntul Atanasie Via?a lui?, p. 349.

[10] Sf?ntul Atanasie cel Mare, Epistole ?i Via?a Cuviosului P?rintelui nostru Antonie,traducere din limba greac? veche, studiu introductiv ?i note de Preotul Profesor Dr. Dumitru St?niloae, Editura Institutului Biblic ?i de Misiune Ortodox?,? Bucure?ti, 2010, pp. 348-349.

[11] Sf?ntul Ioan Gur? de Aur, ?n vol. Poblemele Vie?ii, Editura Egumeni?a, p. 358, apud Despre credin?a ortodox? ?i despre erezii, Florilegiu patristic, selec?ia textelor, introducere ?i note de Diac. dr. Liviu Petcu, Editura Basilica, Bucure?ti, 2010, p. 51.

[12] ^***1000 de ?ntreb?ri ?i r?spunsuri despre via?a duhovniceasc?, editura Egumeni?a, p. 63.

[13] P?rintele Dumitru St?niloae noteaz? c? ?Dumnezeu doar a prevestit ?n Scriptur?, prin pre?tiin??, ce va face Iuda, dar nu l-a predestinat la aceasta, p. 1037.

[14] Sf?ntul Chiril al Alexandriei, op. cit, pp. 1036-1037.

[15] Idem, p. 1037.

[16] Protopresbyter prof. univ. dr. Ioannis Romanides, Teologia Patristic?, Traducere din limba neogreac? ?i studiu introductiv pr. dr. Gabriel M?ndril?, Editura Metafraze, Bucure?ti, p. 53.

[17] Idem, p. 54.

[18] Idem, p. 59.

[19] Idem, p. 205-206.

[20] Matei 28, 19.

[21] Vezi Matei 17, 21.

[22] Schiarhimandritul Ioachim Parr, C?nd cei doi devin una, Traducere din limba rus? Diana Gu?u, Editura, Egumeni?a, 2016, pp. 133-134.